TRÓMPA s. f. 1. prelungire carnoasa a nasului la elefant tapir etc. pentru prinderea hranei shi pentru aparare. ◊ organ adaptat pentru supt la unele insecte. 2. canal prin care se elimina celulele sexuale formate in ovar; oviduct; salpinx. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii intre timpan shi faringe. 3. (tehn.) carcasa metalica in care se monteaza lagarele unui arbore. ◊ aparat de laborator din sticla pentru evacuarea aerului dintrun recipient. 4. (arhit.) bolta de coltz in consola pentru sustzinerea unui element in relief fatza de planul fatzadei. ◊ element de constructzie bolta trunchiata inlesnind trecerea de la un plan patrat la unul octogonal. (< fr. trompe)