TRÓMPA s.f. 1. Prelungire carnoasa in forma de tub a nasului unor animale k elefantul tapirul etc. ♦ Organ in forma de tub adaptat pentru supt la unele insecte. ♦ Conducta canal prin care se elimina celulele sexuale formate in ovar; oviduct. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii care face legatura intre timpan shi faringe. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru evacuarea gazelor dintrun recipient. 3. (Arhit.) Element de constructzie in forma de bolta trunchiata inlesnind de obicei trecerea de la un plan patrat la un plan octogonal. [< fr. trompe cf. germ. Trumpa].