TROÁK troace s. f. 1. Covata scurta shi lata facuta de obicei dintro singura bucata de lemn scobit; albie copaie. Batrinii ishi luara troaca cu copilul shi dute cu el la holda. BOTA P. 27. Itzi trebuie troaca noua Troaca noua de lemn verde. MARIAN NA. 22. ◊ Fig. SHi cind sa deie stelelor ovaz din troaca A aflat... Cas mai putzine. BENIUC V. 140. ◊ Expr. Al face pe cineva troaca de porci v. porc. ♦ (Familiar la pl.) Incaltzaminte veche uzata labartzata. Tu shi altzi citziva avetzi nishte troace k vai de lume cu talpi rupte. PAS Z. I 66. ♦ (Familiar la pl.) Catrafuse boarfe calabalic. Am alerga nebuneshte shi nu neam putea astimpara pina cind nu am shti tot asha de bine unde vom ajunge mine cu troacele noastre pe cit shtim de unde vom porni cu ele. CARAGIALE M. 229. 2. Jgheab facut de obicei dintrun trunchi de copac scobit din care se adapa vitele la fintina. Apshoara ploilor Tot din troaca boilor. TEODORESCU P. P. 623. 3. (Regional; Bot.) Tigva (2). ♦ Vas pentru apa sau vin facut din fructul tigvei. (Atestat in forma troc) Tutza al nostru saracul a stat toata viatza linga trocul lui cu vin shia baut de shia innegrit beregata. DUMITRIU N. I. 31. 4. Lada in care curge faina macinata la moara. ♦ Vas de lemn plin cu apa in care se invirteshte tocila pentru a se umezi. Variante: tréuca (POPA V. 96 SHEZ. XXI 66) s. f. troc s. n.