TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.