TRIBUNÁL tribunale s. n. 1. Instantza judecatoreasca. Tribunalele apara regimul de democratzie populara shi cuceririle poporului muncitor: asigura legalitatea populara proprietatea obshteasca shi drepturile cetatzenilor. CONST. R.P.R. 33. ◊ Tribunal popular (de orash de raion de raion orashenesc) = instantza ordinara competenta sa judece in fond toate cauzele de orice natura (cu exceptzia celor date prin lege in competintza altor instantze). Tribunal regional (shi tribunalul capitalei R.P.R.) = instantze ordinare de recurs (sau in mod exceptzional instantze de fond). Tribunal militar = instantza speciala care judeca infractziunile savirshite de militari sau cele care privesc securitatea statului. Tribunal suprem = instantza care are in competintza sa judecarea numai a anumitor cauze exceptzionale shi care supravegheaza activitatea judiciara a tuturor instantzelor judecatoreshti din tzara. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Instantza de judecata cu competintza generala intermediara intre judecatorie shi curtea de apel care ishi intindea jurisdictzia asupra unui judetz. Slimuiesc asuprami o jaloba intinsa Voind k sa ma traga pe loc la tribunal. NEGRUZZI S. II 214. ◊ Fig. Voi apela la tribunalul impartzial al marelui public. CARAGIALE O. VII 506. 2. Sediul tribunalului (1). Napastuitzi ai soartei tiritzi pe treptele tribunalelor. BOGZA A. I. 489. Ce vrei sa aflu de la tine?... K te vei duce de aci la fabrica sau pe shantier sau la tribunal unde munceshti. SEBASTIAN T. 169. Am inceput a merge regulat la tribunal. ALECSANDRI T. I 371. 3. Completul care judeca o cauza un proces. Pl. shi: tribunaluri (HASDEU I. V. 200 NEGRUZZI S. I 63). Variante: (popular) trebunál (DUMITRIU B. F. 107 MAT. FOLK. 667) trebunár (CARAGIALE T. II 29) s. n.