TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Faptul de a tresări și rezultatul ei; zvîcnire. Se speriase de tresărirea iepurelui în marginea tufișurilor. DUMITRIU, N. 148. Zaharia Duhu rosti cifra... urmărind tresărirea de pe chipul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 338. Avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. REBREANU, R. II 103. ◊ (Poetic) La cele dintăi luciri ale soarelui, streșinile, înfiorate de aceste tresăriri, scuturau mărgele care susurau și luceau în mii de curcubeie. SADOVEANU, O. VIII 245.