TREMURATÓR OÁRE tremuratori oare adj. 1. Care tremura vibreaza. Cauta cu mina tremuratoare intro chisea. DUMITRIU N. 48. [Fata] sorbea cu capunaltzat shi cu narile tremuratoare mireasma vaii. SADOVEANU O. VII 58. Ii apucai amindoua minile ei mici in minile mele tremuratoare. HOGASH M. N. 26. El asculta tremurator Se aprindea mai tare SHi sarunca fulgerator Se cufunda in mare. EMINESCU O. I 168. ◊ (Poetic) Sar peshtii in aurul tremurator. BENIUC V. 99. Lunca de mesteceni era toata verde un verde gingash tremurator in lumina vesela. SADOVEANU O. VII 367. Cerul era curat vinatinchis cu stelele tremuratoare k nishte picaturi de roua. REBREANU R. II 157. ◊ Fig. [Gindul] i licari shters shi tremurator k intro atzipire de somn. VLAHUTZA O. A. III 58. ◊ (Adverbial) Valurile loveau in chei shi stelele luceau tremurator tirind dire de argint pe undele negre. DUNAREANU CH. 209. Clopotul din deal de la minastire rasuna can padure clar tremurator duios. VLAHUTZA O. A. III 33. ♦ (Despre ape) Care se mishca in unduiri ushoare. Ce cautzi unde bate luna Peun alb izvor tremurator? EMINESCU O. I 228. 2. (Despre voce glas sunete) Care are variatzii de ton care este shovaielnic. Abia ajung pina la noi citeva note tremuratoare ale unei melodii dulci. BART S. M. 28.