TREMURÁRE s. f. Actziunea de a tremura. 1. Tremur (1). O ciocirlie se salta in tremurarea aripilor in neclintit albastru. SADOVEANU O. I 566. 2. Tremur (2); (referitor la vint) adiere. Nu se simtzea nici cea mai ushoara tremurare de vint. SADOVEANU O. VIII 50. [Era] o melodie dulce shi subtzire k o tremurare de ape cristaline. id. ib. VII 90. Era deajuns o molcoma tremurare de vint prin iarba ori un freamat de frunza ingalbenita shi ochii ni se umpleau de lacrimi. PAUNPINCIO P. 125. 3. Tremur (3). Titu Herdelea amestecase o tremurare romantzioasa in cuvinte ceva teatral shi prefacut deshi inima i era intradevar sincera. REBREANU R. I 244. 4. (Rar) Infiorare cutremurare (de groaza). Boieriin tremurare Dau slujben gind lui dumnezeu. COSHBUC P. I 196.