tréce (c cút) vb. 1. A umbla a merge dintrun loc in altul. 2. A purta a duce a conduce dintrun loc la altul. 3. A muta a transfera. 4. A transfera a stramuta a transmite. 5. A curge a se scurge a se desfashura. 6. Ashi petrece timpul ashi ocupa timpul. 7. A depashi a merge mai incolo. 8. A patrunde a traversa a strapunge. 9. A baga a introduce. 10. A strecura a filtra a cerne. 11. A se coace prea mult a putrezi. 12. A fi in exces a intrece. 13. A suporta a tolera a admite. 14. A nu vorbi despre a omite. 15. A ascunde a tainui a ierta. 16. A se abtzine a nu intra in anumite jocuri de cartzi. 17. A aproba a fi admis a intra dintro clasa in cea superioara. 18. A intra prin contrabanda. 19. A experimenta a nota. 20. (Cu pron. in acuz.) Al apuca a simtzi nevoia de a se scapa pe el. 21. (Cu pron. in dat.) A nu mai conta a se consola a nu mai observa. 22. A se intrece cu a exagera. 23. A inregistra a inscrie. 24. A se abate pe la a face o vizita a se opri in treacat. 25. A inceta a nu mai exista. 26. A se transforma a deveni; a se face. 27. (Cu drept) A fi luat k a avea nume de... 28. (Refl.) A avea cautare a fi cerut. Mr. trec tricui tricuta treatzire; megl. trec; istr. trec. Lat. traicĕre (Pushcariu 1757; REW 8842) cf. port. tragir. Der. treacat s. n. (pasaj loc de trecere; in treacat in trecere); trecator adj. (care trece; pasibil; temporar); trecator s. m. (pieton); trecatoare s. f. (inv. pasaj tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strimtoare); trecere s. f. (pasaj tranzit traversare; loc pe unde se trece; reushita succes; influentza); trecind adv. (inv. exceptind cu exceptzia); trecut adj. (precedent; dat prin sita; tirziu; prea copt; ofilit; beat); trecut s. n. (trecere; preterit); intrece vb. (a depashi; a inainta a lasa in urma; refl. a intra in competitzie a concura; ashi da silintza a se depashi; ashi depashi limitele a intrece masura; a invinge a birui); neintrecut adj. (invincibil). Cf. treapta petrece.