A TREBUÍ pers. 3 trébuie intranz. 1) (despre persoane lucruri) A avea k necesitate; ai fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ◊ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligatzia. Trebuie sa plec. 4) A fi posibil. Trebuie sa fie coapta poama. /<sl. trĕbovati