TRATÁT tratate s. n. 1. (De obicei urmat de determinari aratind natura) Conventzie scrisa incheiata intre doua sau mai multe state prin care se stabilesc relatziile reciproce dintre aceste state conditziile incheierii unei paci etc. V. pact acord. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cit shi incheierea de tratate de prietenie cu alte tzari democratice shi doritoare de pace din vecinatatea noastra sint acte de intarire a pacii generale shi a independentzei noastre. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 141. Tratatul de Adrianopoli aduse tzarilor recishtigarea a parte din drepturile pierdute. NEGRUZZI S. I 202. Dupa lupte singeroase incheind tratat de pace Hotari pe Rominia fericita a o face. ALEXANDRESCU M. 170. 2. Lucrare cu caracter special in care se trateaza materia unei anumite discipline in principiile ei de baza. Fata gazdei firava... veghind noptzile pe tratatele lui Testut shi Vidal. C. PETRESCU I. I 21. Il aflu in sala cea mare de studiu aplecat peste un tratat de algebra superioara. I. BOTEZ SHC. 229. Pl. shi: (invechit) trataturi (RUSSO S. 114). Varianta: (invechit) tractát (CARAGIALE O. I 381 ODOBESCU S. III 61 NEGRUZZI S. II 153) s. n.