TRASÉU trasee s. n. Drum urmat de un vehicul; linie strabatuta de un drum de o cale ferata etc. Cu cit ne departam de Moscova trecind... printre sate adormite adunate manunchi linga traseu cu atit noaptea devine mai alba. STANCU U.R.S.S. 105. Linia sherpuita se numea pe limba lor de ingineri shi de shefi de echipa: traseu. PAS L. I 164. Domnul inginer este invitat sa continue traseul inainte pina la obor. GHICA S. 563. ♦ Drum de obicei special amenajat care trebuie sal strabata concurentzii la o proba sportiva.