TRANSPÚNE transpún vb. III. 1. Tranz. A muta a schimba dintrun loc in altul dintro stare dintro situatzie in alta. La doua din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituita shi apoi transpusa pe pinza noua. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 384 4/6. ♦ Fig. A da expresie (in scris pe scena pe ecran etc.) a reda a pune pe hirtie in versuri pe scena etc. Cuvintele ciudatului bogatash petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune in fulgurante imagini. C. PETRESCU A. 305. Cind Conu Leonida zice k cu «revolutzia» noastra am dat «exemplu Evropei» Caragiale nu face decit sa transpuna rezumind articolele din ziarele de pe vremuri ori proclamatzia primarului capitalei. IBRAILEANU S. 73. ♦ A transcrie sau a executa o compozitzie muzicala in alta tonalitate decit aceea in care a fost scrisa. ♦ A muta un termen dintro parte a unei ecuatzii in alta (schimbindui semnul). 2. Refl. Fig. A se stramuta cu mintea in alta situatzie sau in alt timp. Se transpune cu gindul in trecut. Prez. conj. pers. 3 shi: sa transpuie (CARAGIALE O. III 17).