TRANSMÍTE transmít vb. III. Tranz. 1. A trimite ceva prin intermediul unei persoane unei scrisori etc. Grigore i multzumi transmitzind multzumiri shi Nadinei. REBREANU R. I 250. ♦ A aduce la cunoshtintza a comunica ceva. SHtirea trecu din ureche in ureche transmisa la totzi membrii familiei. C. V. 9. Transmise batrinului complimente prieteneshti de la Gavrilash. REBREANU R. I 206. 2. A comunica cu ajutorul unui post emitzator de radio sau de telegraf; a emite. Radiojurnalul de dumineca transmite shtirile cele mai importante ale saptaminii. BARANGA I. 167. Postul de radio transmite... muzica simfonica. STANCU U.R.S.S. 153. Am primit depesha ta din Ploieshti azi martzi dimineatza aici la Lipsca transmisa din Berlin de unde itzi telegrafiasem ieri. CARAGIALE O. VII 260. 3. A face sa treaca sa ajunga la altul a comunica a propaga a impartashi. Veacul trecut shi generatzia care nea precedat neau transmis o icoana mareatza a lui Alecsandri. SADOVEANU E. 59. Imi vei spune negreshit daca novela mea merita sa fie transmisa posteritatzii. GANE N. III 143. ◊ Refl. pas. Batrinul vorbeshte incet cu emotzie shi aceasta emotzie ni se transmite. STANCU U.R.S.S. 87. Prin poezie sau transmis generatziilor posterioare toate experientzele ce natzia omeneasca shia tras din intimplarile shi din cercetarea naturii lucrurilor. BOLLIAC O. 34. 4. A trece un bun un drept etc. de la o persoana la alta. 5. A comunica o mishcare de la o mashina la alta sau de la un organ al unei mashini la altul. Forme gramaticale: perf. s. transmisei part. transmis.