TRANDAFIRÍU ÍE trandafirii adj. 1. De culoarea roza a trandafirului. Rasarea soarele shi luceau k unshi co vopsea trandafirie lastarii tineri din virfurile stejarilor. SADOVEANU O. VII 37. Obrajii erau trandafirii gura roshie ochii invioratzi. C. PETRESCU S. 163. Pleoapelemi cazura grele peste ochi k o perdea neagra cu flori de lumina trandafirie. HOGASH M. N. 63. ◊ (Adverbial) Cerul se lumina trandafiriu. DUMITRIU N. 53. Prinsul se cumpani; ochii i se incruntara shi partea de sus a fetzei se colora ushor trandafiriu subt navala singelui. SADOVEANU Z. C. 345. ◊ (Substantivat) Cu totzii se indepartara spre fagii ale caror culmi straluceau de un trandafiriu aprins. DUMITRIU N. 209. Trandafiriul caishilor pilpiia k un revarsat de ziua. I. BOTEZ SHC. 78. 2. Fig. Luminos senin plin de optimism. Ne tzinteam cu drag ochii spre steagul roshu... iar in sufletul nostru licareau dulce zorile trandafirii ale unei lumi fericite. PAUNPINCIO P. 125. ◊ (Adverbial) Indata vazu existentza mai trandafiriu. C. PETRESCU C. V. 123. Cind ieshii de la dna Radeanu eram un alt om. Vedeam tot trandafiriu. GANE N. III 121.