TRAI s. n. 1. Viatza existentza. Muncind cit munceshte azi dar pe pamintul lui omul ar avea un trai de doua ori mai bun. REBREANU R. I 95. Cu voiniciimi place traiul Ori i vad cu spadan mini Ori cu naiul. COSHBUC P. I 84. SHishi alesera loc de trai un bordei. ISPIRESCU L. 169. Omul care simte traiul sau scurt ar dori k tot lucrul sa se indeplineasca in acest moment iute. BALCESCU O. II 10. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea suporta viatza din cauza cuiva sau a ceva a nu mai putea indura ceva. SHia maritat fata curind dupa moartea nevestii: nu mai era de trai trebuia odata capatuita. CARAGIALE S. 81. Ashi trai traiul v. trai (3). Ashi trai traiul (shi ashi minca malaiul) v. trai (3). 2. Viatza buna multzumita shi imbelshugata; desfatare petrecere. Traiul lumii draga tata Cine vor aceia lesel. EMINESCU O. I 102. Vinishor de noua ai Cum e mai bun pentru trai. JARNÍKBIRSEANU D. 488. Cum ash face cum ash drege K pe toate leash culege Sami fac traiul shi sa mor Leganat pe sinul lor. ALECSANDRI P. P. 337. ◊ Expr. Trai neneaco cu banii babachii v. babaca. A se pune (sau a se asheza) pe trai = a incepe o viatza buna de belshug de desfatare; a se pune pe petreceri. Se puse pe trai shi traira vac de om nesuparatzi de nimeni. ISPIRESCU L. 111. 3. Convietzuire. Daca nu te sparie traiul cu un batrin hotarashtete ami indulci putzinele zile ce mia mai ramas. NEGRUZZI S. I 109.