TRAHÉE s.f. 1. Tub format din inele cartilaginoase, care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației. 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. Vas prin care circulă seva la plantele lemnoase. // (Și în forma tracheo-, traheo-, pron. -he-o-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) trahee (1)”, „al traheii (1)”. [Pron. -he-e. / cf. fr. trachée, gr. tracheia].