TÓTUNA adv. 1. (Pe linga verbul «a fi») La fel acelashi lucru. Boier razashi tzaran supus era totuna in fatza lui. DELAVRANCEA A. 102. Totuna e dacai murit Flacau ori mosh ingirbovit; Dar nui totuna leu sa mori Ori cinenlantzuit. COSHBUC P. I 257. Totunai daca astazi sau mine o sa mor. EMINESCU O. I 127. ◊ Expr. Ai fi cuiva (sau a face pentru cineva) totuna se spune cind din mai multe alternative cineva nu da preferintza nici uneia socotindule pe toate pe acelashi plan. Spunele cetzi place. K pentru ei ori viu ori mort Totuna face. COSHBUC P. I 78. Deacum ori sa spun ori sa nu mai spun k totuna mii. CREANGA P. 30. 2. Intruna fara a se opri. De trei zile o tzin totuna cu mesele shi cu lautarii. ALECSANDRI T. 552.