TOT² s. n. 1. Intreg unitate (rezultata din ansamblul partzilor). Nenumarate opere ale lui Grigorescu imbina intrun tot armonios frumusetzea oamenilor cu minunatele peisagii subcarpatice. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 379 3/5. Intre totalitatea fenomenelor care alcatuiesc marele tot societatea sa nu fie oare aceeashi legatura de cauzalitate k shi intre fenomenele care alcatuiesc marele tot natura? IONESCURION C. 55. Natziile in omenire... produc chiar prin diversitatea lor armonia totului unitatea. BALCESCU O. II 10. ♦ (Poetic) Lume univers. Pricepe nesfirshitul shal totului mister. MACEDONSKI O. I 109. SHi in noaptea nefiintzei totul cade totul tace. EMINESCU O. I 133. 2. (Numai in forma art.) Bunul suprem (care rezuma inglobeaza pe toate celelalte). Vreau sa fiu totul in viatza ta. CAMIL PETRESCU T. II 60. ♦ Lucru esentzial (la care se reduc toate celelalte). Totul este sa fii drept nepartinitor shi neinteresat. La TDRG. Expr. Aici e totul = asta explica tot intrasta consta totul. Aici e totul calul lui Racoare nu era cal k totzi caii. SADOVEANU la TDRG.