tot (oáta) adj. 1. In numar complet: toate cintecele (Eminescu). 2. Intreg complet: toata lumea (Eminescu). 3. Fiecare oricare: pe atunci tot romanul era viteaz shi tot viteazul era boier (Alecsandri). 4. Orice: se poate lua la intrecere cu toate aeroplanele (Bassarabescu). 5. Intreg sanatos: nui toata e lunatica (Voiculescu). 6. (Pron.) Lucrul sau fiintza in discutzie: toates vechi shi noua toate (Eminescu). Cu totzii. De toate. Toate k toate. Cu toate acestea. Cu toate k deshi. Cu tot inclusiv. Cu totul complet. De tot cit incape foarte. Peste tot pretutindeni. 7. (Adv.) Numai exclusiv: tot oaspetzi rari (Coshbuc). 8. Mereu continuu: tatameu ma crede tot in fashe. Tot mereu veshnic. Tot una la fel. Tot acela el insushi. Tot asha egal. 9. Mereu la fel in acelashi fel: muiereai tot muiere (Cocea). 10. Oricum: tot era s’o dau eu de pomana (Alecsandri). 11. In fine pina la urma: s’a luptat cu dinshii trei zile shi trei noptzi shi tot ia biruit (Sbiera). 12. Inca shi mai: mai incet tot mai incet (Eminescu). 13. Cel mult abia numai: sa tot fie cinci ani de atunci (Vlahutza). Mr. megl. istr. tot. Lat. tōtus (Pushcariu 1750; REW 8815) cf. it. tutto fr. tout cat. tot sp. port. todo. Cf. atot. Gen. se exprima cu prep. a (a tot a toate inv. a totzi) sau in limba moderna la pl. tuturor (var. pop. tutulor). In comp. cu un num. se reduce la tus: tustrei tuspatru etc. Cf. Sanfeld Syntaxe 2009. Der. totdeauna adv. (mereu) comp. cu dea una sau mai probabil cu de una cf. mr. totdiuna; tot(de)odata adv. (in acelashi timp; deodata); totushi adv. (cu toate k) cu suf. shi cf. acelashi; totime s. f. (totalitate); netot s. m. (prost) forma negativa a lui tot 5; netoata s. f. (proasta neghioaba); netotzie s. f. (prostie). Der. neol. (din fr.): total s. n.; totalitate s. f.; totalitar adj.; totalitarism s. n.; totaliza vb.; totalizator s. m.