TORÉNT torente s. n. Apa curgatoare cu debit nestatornic care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii shi care se scurge vijelios pe povirnishurile muntzilor sau ale dealurilor; puhoi shuvoi. Albia uscata a torentului nestatornic... apare ingrozitor de trista. BOGZA C. O. 210. Piraiele umflate Mici torente spumegoase De pe culme de prin sate Curg in vaileaburoase. ALECSANDRI P. A. 190. Acest torent se arunca cu zgomot dintro inaltzime intrun lighean de granit. BOLINTINEANU O. 329. ◊ (Prin exagerare) Unde te opreshti acum... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION O. I 80. Te mirai k mai rezista torentelor de ploaie. EMINESCU N. 34. Ploi ce in torente de veacuri sau varsat Singele dupe pietre inca nu lau spalat. ALEXANDRESCU M. 11. ◊ Fig. Vuietul infernal care se ridica din torentul multzimii te ametzeshte. BART S. M. 40. Soarele diminetzilor de vara revarsa torente de viatza. VLAHUTZA O. A. 343. SHi apoi o cascada un torent de invective la adresa autoritatzii. CARAGIALE M. 36. ◊ Loc. adv. In torent = din belshug din plin. Toastele se repetara shi vinul curgea in torent. BOLINTINEANU O. 394. Pl. shi: (m. rar) torentzi.