TORÉNT s.n. Apa de munte cu debit variabil care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi shuvoi. ♦ Forma de relief care ia nashtere k urmare a actziunii apelor torentziale. ♦ (Fig.) SHuvoi shiroi navala. ♦ In torent = din belshug. [Pl. nte (s.m.) ntzi. / < fr. torrent it. torrente lat. torrens].