topí (pésc ít) vb. 1. A trece din stare solida in stare lichida. 2. A turna un metal. 3. A dizolva. 4. A pune in apa inul sau cinepa pentru a le macera. 5. A distruge a anihila a desface. 6. A consuma a risipi a irosi. 7. A disparea. 8. (Arg.) Ashi lua talpashitza a o shterge. Mr. tuchescu tuchire megl. tupés tupiri. Sl. topiti „a incalzi” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 417; Conev 76) cf. pol. topić rus. topitĭ. Der. topenie s. f. (dezastru catastrofa); topila s. f. (bazin de topire balta pentru in sau cinepa); topitor adj. (care topeshte care toarna metal); topitura s. f. (topire; turnare; mincare de jumari cu ceapa); toplitza s. f. (baltoaca topila; izvor de apa minerala calda); din sl. toplica; topitoare s. f. (topila; creuzet); topitorie s. f. (atelier de topit metale); toplota s. f. (inv. apa calda) sec. XVII din sl. toplota (Tiktin).