TÓNIC A tonice adj. 1. (Despre vocale sau silabe) Care poarta accentul care cade accentul. ◊ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor shi al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. Versificatzie silabotonica v. silabic. ♦ (Muz.; substantivat f.) Treapta intiia a oricarei game. In gama sol major sol e tonica. 2. Care are proprietatea de a reface de a fortifica un organism slabit; intaritor. Vin tonic.