TÓNIC A tonici ce adj. subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poarta accentul care cade accentul. ◊ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor shi al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S. f. (Muz.) Treapta intai a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta intai a modului major sau minor. 3. Adj. s. n. (Substantza medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; intaritor fortifiant. Din fr. tonique it. tonico.