TÓNIC A I. adj. (despre vocale silabe) care cade accentul. ♦ accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj. s. n. (medicament) care tonifica organismul reface fortzele; reconfortant reconstituant fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principala (intai) a modurilor major shi minor; acord pe aceasta treapta. (< fr. tonique it. tonico)