TÓNIC A adj. 1. (Despre o vocala o silaba) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; shi s.n.) (Substantza medicament) care intareshte organismul reface fortzele; intaritor. // (SHi in forma toni tono) Element prim shi secund de compunere savanta cu semnificatzia „intaritor” „care fortifica”. [< fr. tonique it. tonico cf. gr. tonikos].