tonic ~a [At: EPISCUPESCU PRACTICA 403/7 / Pl: ~ici ~ice / E: fr tonique ngr τονικός] 12 sn a (Substantza medicament) care are proprietatea de a reface shi de a fortifica un organism slabit Si: fortifiant intaritor reconfortant reconstituant tonifiant (12). 3 a (Fig) Care da puteri morale Si: intaritor reconfortant. 4 a (Lin; d. vocale silabe etc.) Care poarta accentul. 5 a (Muz; is) Accent ~ Accent muzical al vocalelor shi al silabelor. 6 a (Muz; pex; ias) Accent expirator sau de intensitate. 7 sf (Muz) Treapta intai a modurilor major sau minor. 8 sf (Muz) Acord construit pe o tonica (7).