TOLERÁ tolerez vb. I. Tranz. 1. A ingadui o situatzie sau un fapt suparator a permite a trece cu vederea. Dar nu se poate tolera dezordinea... e nevoie de organizare. CAMIL PETRESCU T. II 441. Capitania portului nu poate tolera intreruperea din lucru. SAHIA N. 4l. Pietrele sar ridica singure sa ne loveasca daca am tolera k singele rominilor sa plateasca incapacitatea guvernului. REBREANU R. II 25. 2. A admite a suporta pe cineva. Partidul nu va tolera in mijlocul sau oameni care ar pierde sentimentul de clasa. SAHIA U.R.S.S. 78.