TOBOSHÁR toboshari s. m. Persoana care bate toba intro orchestra sau intro fanfara. Pun tobosharul satzi cinte k la nunta. PAS Z. I 153. Acolo sint shi harpiste k la vinatoarea de mistretzi... shi trimbitzashi shi toboshari. ODOBESCU S. III 111. Nu mie soare rasarit Ci mie neica... Cu doisprece lautari SHi cu shase toboshari. SHEZ. I 291. ♦ Crainic care aduna lumea batind in toba pentru a face comunicari de interes obshtesc. Il cheama astfel fiindca... a fost toboshar municipal. CARAGIALE M. 250. ◊ Fig. Fostam totushi eu shi voi ramine Tobosharul timpurilor noi. BENIUC V. 102. Varianta: doboshár s. m.