TÓBA tobe s. f. 1. Instrument muzical de percutzie format dintrun cilindru scurt larg shi gol de lemn sau de metal pe fundurile caruia este intinsa cate o membrana de piele care lovita (cu doua baghete) produce sunete. ◊ Expr. A bate toba: a) a bate ritmic cu degetele intrun obiect (de nervozitate sau de nerabdare); b) (fam.) a avea accese de tuse a tushi; c) (fam.) a divulga un secret a lansa tot felul de shtiri. A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba a sfatui pe cineva zadarnic a nu fi ascultat. A face (pe cineva) toba de bataie sau a face (cuiva) pantecele (sau spinarea) toba = a bate zdravan (pe cineva). A fi (sau a ieshi) toba de carte (sau de invatzatura) = a fi foarte invatzat. A umbla cu toba sau ai bate (cuiva) toba sau a vinde averea (cuiva) cu toba = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitatzie publica. 2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal fixe sau mobile in forma de cilindru gol. ◊ Toba de eshapament = cutie cilindrica la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. ♦ Organ de mashina folosit pentru transmiterea unei fortze de tractziune prin intermediul unui cablu sau al unui lantz. ♦ Cutie metalica de forma rotunda sau dreptunghiulara in care se bobineaza filmul pentru unele aparate de proiectzie. 3. Mezel preparat din bucatzele de carne de slanina de maruntaie etc. introduse in membrana care formeaza stomacul porcului. 4. (La jocul de cartzi) Caro. [Var.: (inv. shi pop.) dóba s. f.] Din magh. dob.