TIRZÍU¹ adv. Dupa ora sau timpul ashteptat hotarit sau prevazut. Cei sositzi mai tirziu se inaltzau in virful picioarelor. C. PETRESCU. C. V. 34. Se intoarse tirziu tocmai la masa. REBREANU R. I 229. Tirziu cind plec de ies in strada SHii intunerec peste tot Ah! undes ele sa ma vada. IOSIF PATR. 32. Seara se intorceau obositzi mincau cu pofta shi petreceau pina tirziu. VLAHUTZA O. A 112. ◊ (In constructzii impersonale cu verbul «a fi») E tirziu. Va sa ma odihnesc sa fiu miine ascutzit la minte shi aprig. BRATESCUVOINESHTI I. 48. ◊ Expr. Mai curind sau mai tirziu = acum sau altadata odata shi odata la o data oarecare (dar totushi neindoielnica). Cel (mai) tirziu = intrun timp socotit k un ultim termen. ♦ (La gradul comparativ) Dupa citva timp. Mai tirziu incep sa ma doara shi bratzele. CAMIL PETRESCU U. N. 340. ♦ In momentul cind un interval de timp e pe sfirshite. E pe vremea cind pleaca flacaii la oaste toamna tirziu tirziu. MIRONESCU S. A. 41. Tirziu pe la vreo zece ceasuri de noapte am agiuns pe malurile unei baltzi late. ALECSANDRI C. 114.