TIRSHIÍ tírshii vb. IV. Tranz. (SHi in forma tirshii) A tiri picioarele sau incaltzamintea in mers frecindule de pamint. Se ducea shi se inapoia dupaamiaza tirshiind greu picioarele. PAS Z. I 198. Otilia merse apoi tirshiindushi shoshonii prin nametzi. CALINESCU E. O. II 274. Ofitzerul sa indreapta spre masa cocoanelor tirshiind picioarele. DELAVRANCEA S. 128. ◊ Intranz. Ma duc... Cun condur shi cun papuc; Cu papucul tirshiind Cu condurul tropaind. ALECSANDRI P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tirshiiau prin casa lipita cu pamint galben k shi cuvintele omeneshti mierau deopotriva. DELAVRANCEA T. 17. ♦ Refl. A se tiri. Ii placea sai puna in genunchi... silindui sa mearga asha tirshiinduse pina la catedra. PAS Z. I 111. ♦ A trage dupa sine frecind de pamint tirind. Trecea lenesh zvirlindushi privirile peste garduri tirshiind printre pietrele caldarimului... un baston noduros. PAS Z. I 59. Varianta: tirshií vb. IV.