1) tirsh m. (d. tirsh 2 shi tirshit adica „crescut la pamint”. Cp. shi cu vgr. thýrsos ramura de vitza. SHi sirb. trš a. i.). Est. Un fel de brad pitic care creshte pe tzancurile muntzilor: acolo sus in frig is numa tirshĭ uscatzĭ de vinturĭ shiĭ cetina lor asha (roshcata). S. n. pl. urĭ. Vreascurĭ (de brad): sa culegem nishte tirshurĭ shi sa facem foc (Cr.). Tirn felezaŭ matura mare: grapa vine dupa plug sa’ngroape samintza cu nishte tirshurĭ de maracinĭ (Univ. 8 Sept. 1929; 4 3).