Definitzia cu ID-ul 512922:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tirsh (shi) s. m. 1. Copac pipernicit nedezvoltat. 2. Tufishuri care ramin la destzelenirea unui cimp. 3. Vreascuri uscaturi. Sl. trŭsĭ „lastar” (Miklosich Slaw. Elem. 27; Cihac II 403; Conev 50) cf. sb. slov. ceh. trs „vitzadevie” sb. slov. trš „buruiana teren necultivat”. Modificarea pl. se explica pornind de la rezultatul *tirs care este normal pl. tirshi. Este dubletul lui tirsa sf. (curatura destzelenire; Mold. barba incilcita) cf. rut. tyrsa. Der. tirshi vb. (a defrisha a destzeleni; a grebla a grapa; refl. Mold. a se despuia) al doilea sens explicabil prin folosirea inv. a unei greble primitive facuta cu un smoc de maracini; tirsi vb. (a curatza un teren) in Trans.; tirsoaca (var. tirsoaga) s. f. (plante Aira caespitosa Polygonum aviculare; Mold. barba incilcita); tirshar s. m. (arbust tufa); tirshii (var. Mold. tirshi) vb. (ashi tiri picioarele) probabil rezultat din contaminarea lui tirsh cu tiri; tirshiitura s. f. (tirire); tirsheala s. f. (lashitate teama) fara indoiala de la tirshi(i)t „josnic decazut” (dupa Vasiliu GS VII 128. din tzig. traš „grija”); tirshelos adj. (fricos lash). Tirshitza s. f. (sapa) se afla fatza de tirsh in aceeashi pozitzie k tirnacop fatza de tirn; der. sa din sl. krušiti „a rupe” (Miklosich Lexicon 318) nu pare probabila. Trosh (var. trush) s. m. (Munt. incaltzaminte veche uzata) trebuie sa existe in loc de tirsh „papuc fara shtaif tirit” (dupa Scriban legat de it. dialectal troš „cizmulitza”).