TIRNACÓP tirnacoape s. n. Unealta formata dintro bara masiva de otzel ascutzita la un capat (sau la amindoua capetele) fixata intro coada de lemn shi folosita la spart pietre la sapat in paminturi tari etc. Scoase din odaia din fund un tirnacop... shi incepu sa sape. GALACTION O. I 149. Doi soldatzi batrini sapau groapa scuipindushi des in palme shi hiciind a osteneala dupa fiece lovitura de tirnacop. REBREANU P. S. 11. In amurgul serii el se ridica ishi lua cazmaua tirnacopul shi lopata... apoi se uita cu ochi pinditori in toate partzile. SLAVICI O. I 319. ◊ Fig. Balzac putea spune odinioara... k tirnacopul criticii darima nu construieshte. SADOVEANU E. 41.