TINJÁLA tinjeli s. f. Un fel de protzap care se foloseshte pentru a prinde a doua pereche de vite in jug pentru a lega de jug uneltele agricole cu tractziune animala (plugul grapa tavalugul etc.) sau pentru a transporta greutatzi mari care le tirashte dupa sine. Dar plug grapa teleaga sanie car tinjala... nici k se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGA P. 38. Puneoi boii la tinjala SHioi scoate gunoiuafara. SEVASTOS C. 261. Draga hai de ma saruta Catzi dau boii de la ruda Puica hai sha doua oara Catzi dau shi cei din tinjala. JARNÍKBIRSEANU D. 78. ◊ Expr. A mina pe tinjala = a mina incet. Dacai drumetzul ros pe la cot... Min pe tinjala numai deun zlot. ALECSANDRI T. 46. A se lasa pe tinjala = (despre animale de tractziune) a trage foarte incet sau de loc (sprijininduse pe tinjala); fig. (despre oameni) a slabi ritmul in munca a neglija sau a amina lucrul. Are grija... sa nu traga unii boi iar ceilaltzi «sa se lase pe tinjala» adica sa nu traga de loc. PAMFILE A. R. 51. Sa lasat pe tinjala shi in trei ani el care era atit de expeditiv in alte daraveri nu shia putut trece nici un examen. VLAHUTZA O. A. 455. Pl. shi: tinjele (MARIAN I. 537 JARNÍKBIRSEANU D. 461).