TINGUÍRE tinguiri s. f. Actziunea de a se tingui shi rezultatul ei. 1. Jelire suspinare lamentare. Pe Laura o revoltau gindurile batrinilor mai ales k veneau totdeauna dupa tinguiri indelungate despre saracie. REBREANU I. 86. Vazu k no scoate la capatii cu tinguirea. ISPIRESCU L. 55. ♦ (Invechit) Jale necaz suparare mihnire. Totdeauna vetzi cauta a cishtiga orice lucru shi neputind apoi... vetzi cade in mare tinguire. DRAGHICI R. 110. 2. Sunet lung plin de jale; plinset suspin vaier bocet. Batrinul sta amarit la fereastra pe cind tinguirile melancolice ale cintecului umpleau noaptea. SADOVEANU O. III 106. Visurile ceasha dulce mau durut de mult sau stins Cum se stingeo tinguire in amurgul unui plins. PAUNPINCIO P. 85. In zadar boltita lira ce din shapte coarde suna Tinguirea ta de moarte in cadentzelei aduna. EMINESCU O. I 160. 3. Plingere (impotriva cuiva) reclamatzie. Veshnicile tinguiri ale razashilor pentru incalcarea shi hrapirile Orheianului i sfredelisera urechile shi inima. SADOVEANU O. VII 103.