TINERÉTZE tineretzi shi tineretze s. f. (SHi in forma tineretza) 1. (In opozitzie cu batrinetze; la pl. cu valoare de sg.) Perioada de timp din viatza omului intre copilarie shi maturitate. In fatza casei noastre Rautul face iaz shi se gaseshte in mijlocul lui un ostrov minunat care mult imi era drag in tineretzile mele. SADOVEANU O VII 51. Oprea baciul... shia adus aminte de zilele tineretzii. GALACTION O. I 64. Era unul dintre cei care inca din frageda lor tineretze se chinuiesc pentru ashi schimba firea. BART S. M. 50. In tineretzea mea eu obishnuiam a ma culca tirziu. GHICA S. A. 146. Ce invetzi la tineretze aceea shtii la batrinetze. ◊ Fig. Revarsa dulce patrie in cinturile mele SHi tineretzea dorului SHi lacrimile tele! BOLINTINEANU O. 22. Prima tineretze v. prim (1). ♦ Perioada de la inceput a existentzei unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tinar (caracterizata in general prin fortza vigoare prospetzime). Ei tineretzea singe fierbinte. REBREANU R. I 104. Iatzi fardurile k nu fac parale!... Caci tineretza mea nemuritoare E lacoma de lumi mai ideale. ANGHELIOSIF C. M. II 96. Unii doreau jeratic de bogatzie altzii slava prapadul pamintului tineretze fara batrinetze. DELAVRANCEA S. 97. 3. (Cu sens colectiv) Oameni tineri; tineret tinerime. Tinerii k tinerii! La ce se gindesc tineretzele? CONTEMPORANUL III 773. Varianta: tinerétza s. f.