TINERÉT s. n. (Cu sens colectiv) 1. Totalitatea tinerilor aflatzi la un moment dat intrun anumit loc. V. tinerime. Ceva mai incolo tineretul joaca. PAS Z. I 237. Tineretul din biserica insa era vioi. SADOVEANU O. VIII 216. Tineretul casei o luase domol spre padure. VLAHUTZA O. A. I 120. Ciuman tzara k intrat Tineret na mai lasat. TEODORESCU P. P. 624. 2. Totalitatea animalelor tinere dintro gospodarie care nau atins inca virsta de a da randament.