TÍMPINA timpine s. f. (Invechit shi arhaizant) Instrument muzical format dintro bucata de piele intinsa pe un cerc k o rama de sita de obicei cu zurgalai de jur imprejur shi care lovit cu mina scoate sunete; (impropriu) toba darabana. V. dairea tamburina. Intrun ostrov... se aude pe toata noaptea batinduse timpine (tobe). GORJAN H. II 11. Variante: tímpina (ISPIRESCU L. 2) tímpana (SADOVEANU O. VII 11) s. f.