timpana (pene) s. f. Dairea toba darabana. Var. timpina timpina timpane. Mr. timpiná timpina megl. tompana. Sl. timĭpanĭ (Cihac II 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer Gr. 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se poate presupune o forma sl. tąpanŭ care ar explica shi bg. tapan sau chiar o alterare im › im greu de explicat in elementele sl. Din acest motiv Pushcariu Lr. I 281 prefera sa porneasca de la un lat. *tympenum < tympanum care nu pare mai clar. Sec. XVI inv.