TIMPÁN timpane s. n. 1. (Anat.) Membrana elastica care desparte partea externa a urechii de cea mijlocie transmitzand prin vibratzii undele sonore la urechea interna. 2. Instrument muzical de percutzie asemanator cu toba dar care poate fi acordat; pauca. 3. (Arhit.) Suprafatza de zidarie neteda sau ornamentata cu sculpturi situata intre o grinda orizontala shi un arc de deasupra golului unei ushi sau al unei ferestre. Din (1 3) fr. tympan (2) it. timpano.