timprecórd s. n. Timp foarte scurt ◊ „Oamenii au facut eforturi deosebite sau familiarizat intrun timprecord cu materialele inedite folosite cu utilajele de inalta tehnicitate.” R.l. 10 VII 69 p. 1. ◊ „Redactarea intrun timprecord de trei ani sub conducerea unui «stat major» alcatuit din 20 de persoane a acestui prim volum a fost controlata in permanentza de un calculator electronic.” Sc. 5 II 75 p. 6; v. shi gonflabil (din timp + record; cf. fr. temps record; DMN 1969)