Definiția cu ID-ul 933860:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIHNÍRE s. f. (Învechit; și în forma ticnire) Liniște, pace, mulțumire. ◊ Loc. adv. Cu tihnire = în tihnă, în liniște; netulburat, nestingherit. Petrecea mai ușurată despre toate și mai cu ticnire întru fericirile ce îi făcea bătrînul. GORJAN, H. IV 178. – Variantă: ticníre s. f.