TÍGVA tigve s. f. 1. (Pop.) Craniu tzeasta; (depr.) cap; p. ext. ins individ. 2. Planta erbacee agatzatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor cu flori mari albe cu fructe mari de forme variate de obicei bombate care la maturitate devin lemnoase shi galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tívga s. f.] Din bg. scr. tikva.