ticluí (uésc ít) vb. 1. A compune a pune in ordine a ordona. 2. A crea a inventa. Origine incerta. Probabil de la titlu › *titlui cu sensul de „a inventa titluri a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tilcui „a interpreta” cu metateza (Scriban); sar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretind” dorintzele unei persoane care nu shtie sa scrie. Legatura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingatoare.