TICALÓS OÁSA ticaloshi oase adj. 1. Care face fapte reprobabile; josnic prin manifestarile lui; nemernic pacatos mirshav. Vezi dumneata matusha cit i de ticaloasa lumea! SADOVEANU O. VIII 219. Satul de a face mereu de pomana meseria ticaloasa de martor mincinos ishi ceru seama de la stapin. ODOBESCU S. III 44. Sora ticaloasa sora pacatoasa Spune la tustrei Care moarte vrei? ALECSANDRI P. P. 117. ◊ Fig. E mai bine acasa decit prin toate ripile pe asemenea ticaloasa vreme. SADOVEANU O. VIII 199. ◊ (Substantivat) Il apuca deodata ura impotriva ticaloshilor cu care se inhaitase. DUMITRIU N. 216. A fost mare ticalos la viatza lui shi multe a facut pe nedrept. POPA V. 87. Ei lasa ticaloaselor k voi dobzala eu deacu nainte. CREANGA P. 12. 2. (Astazi rar) Care se gaseshte intro stare jalnica; vrednic de mila sarman nenorocit. Saraca de mine! Dar de unde sa va dau eu bani cind sint o ticaloasa vaduva! SADOVEANU D. P. 145. Mam deprins a tiri dupa mine o viatza ticaloasa. CREANGA P. 234. Fiintza ticaloasa ce sint! Adormeam pe nadejdea fagaduintzelor lui. NEGRUZZI S. I 52. ◊ (Adverbial) Din cind in cind pe drum incepea sa plinga inabushit ticalos parca mugea. DUMITRIU N. 58. ♦ (Rar despre obiecte concrete) Deteriorat uzat saracacios. Frumusetzile shi minunatziile ce vazura cei trei fratzi nascutzi intro coliba ticaloasa i facura sa ramiie cu gura cascata. POPESCU B. II 61.