Definitzia cu ID-ul 512770:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tic interj. Exprima ideea de mishcare ritmica sau de pulsatzie. Var. tic(a) tica (tica) tictac. Creatzie expresiva cf. tac pic germ. ticken rus. tikati; ultima var. reproduce fr. tictac. Der. tic s. n. (Banat cioc; Olt. bot) pentru al carui semantism cf. cioc; ticai (var. tacai ticii) vb. (a pulsa a palpita) cf. tacai < tac; ticiiala s. f. (bataie); ticai (var. inv. ticaci) vb. (a lucra incet shi fara spor a rasoli; a se desface a se farimitza; refl. a suferi a se chinui a se zbuciuma a se framinta) cf. mogai (dupa Cihac II 408 din sl. tykati „a intzepa” dupa Graur 192 se leaga de tzig. tika „saracie” tikalo „ticalos”); ticait adj. (lent calm amortzit; sarac nenorocit); ticaintza (var. ticaitzie) s. f. (mizerie suferintza chin) se.c XVII inv.; ticaitura s. f. (bataie ushoara); ticala s. f. (inv. mizerie nenorocire) cu l expresiv; ticalos adj. (mizerabil nenorocit; pervers rau); ticaloshi vb. (inv. a fi de plins a se nenoroci; a perverti a se netrebnici a corupe a prostitua; refl. a se perverti a decadea); ticaloshie (var. ticaloshenie) s. f. (mizerie saracie; nelegiuire perfidie perversitate); ticalosheshte adv. (mizerabil). TZig. tika tikalo trebuie sa provina din rom.