TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operatzie magica proprie ermetismului elenistic in care se presupunea k se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu fortzele demonice printro evocare. ◊ (in fil. neoplatoniciana) arta de a face k Dumnezeu sa coboare in suflet creand astfel o stare extatica. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea in contact cu divinitatea binefacatoare; magie alba. 3. shtiintza miracolelor; pretinsa arta de a face minuni. (< fr. théurgie)